Povesti terapeutice: „Bicicleta buclucasa”

Stiu eu, dragi copilasi, ca va plac povestile, pentru ca din ele trageti multe si frumoase invataminte, asa ca revin cu o noua istorioara din ciclul „Fratia lui Iepurica”, pentru a va face vacanta mai placuta.

Fara prea multa vorbarie incep asa cum se incepe orice poveste, cu „a fost odata”, ca daca nu ar fi fost, nu s ar fi povestit. A fost, dragi copii, o padure minunata cu stejari seculari, langa care traiau fericiti cei trei fratiori iepurasi, prietenii nostri. Dar voi stiti deja asta, asa ca am sa trec direct la intamplarile pe care nu vi le-am povestit, pentru ca stiu ca sunteti nerabdatori sa vedeti ce ispravi au mai facut prietenii nostri Iepuran, Iepurila si Iepurica.

 

Ei bine, intr-una din zile, pe cand cei trei fratiori isi vedeau de treburile casei, cobori dintr-o dubita rosie si le batu la poarta un curier care le spuse prietenilor nostri ca au primit un colet din America.

Mult s-au minunat fratiorii, caci tocmai vorisera pe Skaype cu parintii lor, care erau intr-adevar plecati in America, dar acestia nu le spusesera ca le ar-fi trimis un colet. Semnara de primire si multumira curierului, dar marea surpriza avea sa urmeze cand desfacura coletul. In el era o bicicleta mountain bikes, echipata pentru mersul prin padure, frumos colorata in culorile curcubeului. Si sclipea de-ti lua ochii, incantandu-i pe iepurasi cu parfumul ei de lucru nou-nout!

O buna bucata de vreme, cei trei fratiori nu incetara sa tot dea roata minunatiei care le picase din cer, caci prin partile locului nu se mai vazuse asa mandrete de bicicleta: avea schimbator automat de viteze, faruri cu led si cate altele, iar in ochii iepurasilor parca avea chiar si aripi…

 

Tare ar fi vrut iepurasii sa se plimbe cu bicicleta-minune, dar niciunul nu stia sa struneasca un „asa cal naravas”, asa ca hotarara sa-l roage pe Gat golas, vecinul lor, fiul Cocosului cel vrednic, care era priceput in toate, sa-i invete si pe ei sa o stapaneasca. Si, ca sa nu fie cearta, hotarara ca cel care va invata primul sa fie Iepuran cel intelept, fratiorul mai mare, care dupa aceea o sa-i invete si pe ceilalti. Zis si facut.

Seara, vorbira din nou cu parintii pe Skaype, iar acestia ii intrebara daca le-a placut surpriza, caci ei asta dorisera, sa le faca o surpriza placuta. Ei bine, chiar reusisera, caci fratiorii erau in culmea fericirii. Acum puteau cutreiera padurea in lung si-n lat, pe bicicleta, iar vara vor merge la pescuit.

Parintii le spusera ca fiecare dintre ei va primi cate o bicicleta la fel de frumoasa, ceea ce i-a facut si mai fericiti pe iepurasii care nu mai conteneau sa-si faca planuri, unde si cand sa mearga, toti trei, cu bicicletele.

 

A doua zi se sculara dimineata devreme si mersera la Gat golas, care -i astepta sa-i invete sa mearga cu bicicleta cea noua, asa cum vorbisera cu o zi inainte. Gat golas era mic, de seama lui Iepurica, dar tare priceput si, de buna seama, i se potrivea menirea de instructor. El incepu prin a le spune ca mersul pe o astfel de bicicleta nu e o joaca, iar atunci cand vor vrea sa cutreiere muntii, trebuie sa stie ca in padure exista piste speciale, pe unde trebuie sa mearga bicicletele, si ca trebuie sa fie atenti sa n-o calce cumva pe broscuta Oac-oac, dar mai ales sa se fereasca de Ariciul cel tepos caci acesta s-ar supara foarte tare si ar putea sa le intepe cauciucurile si sa-i faca sa ramana in pana.

Le arata apoi cum trebuie sa urce pe bicicleta si sa porneasca, cum sa-si tina echilibrul si cum sa franeze, le mai spuse sa fie atenti la semnele de circulatie si neaparat sa poarte, tot timpul, casca de protectie. Ei… dar uite ca a aparut si prima problema, pentru ca iepurasii nu aveau casca. Asa ca pentru prima lectie, Gat golas le-a imprumutat casca lui de protectie speciala pentru biciclisti.

 

In ziua urmatoare, fratiorii au plecat la oras, sa cumpere casti, caci la ei in sat nu exista niciun magazin pentru biciclete. Pe drum si-au facut tot felul de planuri cu privire la locurile unde vor merge cu biciletele, iar cand au ajuns la magazin a aparut alta problema. Erau acolo o multime de modele de casti, in toate culorile si nu stiau pe care s-o aleaga. Intr-un final s-au hotarat sa cumpere doar una, pentru Iepuran. Echipat cu casca, fratiorul cel mare si-a continuat lectiile de mers pe bicicleta si, cum era indemanatic, nu i-a trebuit mult pana sa stapaneasca mersul pe bicicleta care parca zbura cand dadea el din pedale.

Dupa inca vreo saptamana, in fata casei in care locuiau iepurasii a oprit o dubita galbena ceva mai maricica, din care curierul a desarcat alte doua biciclete stralucitoare, dintre care una ceva mai mica, pentru Iepurica. Bucurie mai mare nu fusese de multa vreme in casa prietenilor nostri, care in fimineata urmatoare s-au grabit sa mearga la oras, sa-si cumpere inca doua casti de protectie speciale pentru biciclisti. Imediat dupa aceea, Iepurila si Iepurica au inceput lectiile, de data asta sub indrumarea lui Iepuran, care deja srtapanea bine tehnica mersului cu mountain bikes.

 

Incetul cu incetul si fratiorii mai mici au deprins mersul pe bicicleta cea grozava, numai ca Iepurica, fiind mai nazdravan din fire, int-una din zile, din cauza vitezei prea mari a cazut si s-a julit la genunchi. Iepuran, care era cu el, i-a spalat juliturile si l-a pansat, ca sa nu se infecteze. Tot raul spre bine, pentru ca asa, Iepurica a invatat ca viteza mare e periculoasa si ca norocul lui a fost ca purta casca de protectie, altfel s-ar fi lovit rau si la cap.

De atunci, fratiorii iepurasi merg cu multa grija pe bicicletele lor, totdeauna numai cu casca de protectie. De-i veti intalni prin padure va veti convinge. Iar bicicleta cu pricina au numit-o bicicleta buclucasa.

Si uite asa incalecai pe o sa si va spusei o noua poveste de-a mea.