Moastele monseniorului Vladimir Ghika, in premiera la Buzau

Supranumit „Printul intre Sfinti”, Vladimir Ghika este cel care a infiintat primul dispensar gratuit, primul sanatoriu spital si prima ambulanta din Romania, fiind adesea comparat cu medicul poet buzoian Vasile Voiculescu, la randul sau supranumit „doctorul fara de arginti”.

 

Cei circa 800 de credinciosi catolici din Buzau au motive de bucurie, timp de trei zile. Daca in prima zi, miercuri, au luat parte la hramul Bisericii Sf. Iosif si s-au recules la moastele monseniorului Vladimir Ghika, joi si vineri, ei vor avea la dispozitie doar clipele de ruga langa moastele „printului cersetor de iubire pentru Cristos”.

Moastele lui Vladimir Ghika se afla in premiera in Buzau, in cadrul unui  amplu pelerinaj organizat de Arhidieceza Romano-Catolica Bucuresti.

Moastele au fost aduse la Buzau, unde are loc cea de-a 28-a oprire, de Francisc Ungureanu, preot la Arhidieceza Romano-Catolica din Bucuresti, unde se ocupa de beatificarea si canonizarea lui Vladimir Ghika, in calitate de postulator.

„Am aceasta bucurie de a-l insoti pe Vladimir Ghika, aici. Este un parcurs mai lung. L-am inceput in 18 noiembrie 2013, in comemorarea arestarii lui Vladimir Ghika in 1852, in aceeasi zi, si am dori sa se lungeasca acest pelerinaj prin toate parohiile Arhidiecezei, pana pe 16 mai, ziua mortii sale, la Jilava. Cu aceasta ocazie ajung in aceste comunitati care, pe 31 august 2013, au venit la Bucuresti sa se bucure de beatificare. Acum venim noi, ca un semn de multumire. Trece si un an de cand Papa Francisc a semnat decizia de beatificare. Noi am legat insa momentul arestarii si al mortii cu pelerinajul, pe care si inainte le aveam in vedere”, a declarat pentru Sanatatea Buzoiana, preotul Francisc Ungureanu.

 

Prelatul a tinut sa accentueze si faptul ca „acum va fi primul an in care il sarbatorim liturgic. E prima data cand il avem in calendar si ne putem ruga lui Dumnezeu prin mijlocirea lui Vladimir Ghika. Mesajul nostru priveste pe tot omul care cu constiinta senina si cu o privire increzatoare in viitor se apropie de Dumnezeu. In contextul acesta, in care sunt multe suferinte, multi traim in dificultati, el a fost un om care a stiut sa ajute atunci cand ceilalti erau in dificultate. El s-a remarcat ajutandu-i pe cei saraci. El si-a jertfit viata pentru credinta. Ceea ce traim noi acum se repeta precum ceea ce Vladimir Ghika traia la inceputurile statului roman, atunci cand se arata barbatilor romani spunandu-le «Domnilor, trebuie sa fim constiinta morala a acestei natiuni si pentru acaesta trebuie sa traim bine astfel incat sa putem da marturie si numai asa putem face ca aceast natie sa nu sufere de bolile copilariei care pot ucide sau pot sa lase sechele foarte grave!» Vladimir Ghika ne cheama si pe noi, pentru ca inca suntem in perioada copilariei, si ne cere sa fim constiinta morala a acestui popor. In fiecare dintre noi este un Vladimir Ghika. Eu cred in bunatatea pe care Dumnezeu a sadit-o in noi! Daca Vladimir Ghika este in inima noastra, deja noi vom reusi sa facem putin mai mult!”, explica preotul Ungureanu, convins ca exista leac pentru starea in care se afla astazi, romanii. El mai spune ca a fost o experienta extraordinara, faptul ca insoteste moastele lui Vladimir Ghika prin comunitati. Toti preotii parohi au fost surprinsi de entuziasmul credinciosilor, care vin cu bucurie sa-si arate pretuirea si sa se inchine.

Pelerinajul a trecut prin 27 de parohii. Urmeaza Bucurestiul si apoi Dobrogea.

 

Monseniorul Vladimir Ghika s-a nascut in ziua de Craciun a anului 1873 si a murit in 1954. A fost print, diplomat, scriitor, om de caritate, preot catolic roman si ultimul principe al Moldovei. Dincolo de 1902, acesta se dedica operelor de caritate si deschide primul dispensar gratuit, Bethleem Mariae, la Bucuresti. Pune bazele marelui spital si sanatoriu Sf. Vincentiu de Paul, infiintand astfel primul spital gratuit din Romania si prima ambulanta, devenind fondatorul primei opere catolice de caritate din Romania.

Participa la serviciile sanitare in razboiul balcanic din 1913 si se dedica fara frica ingrijirii bolnavilor de holera la Zimnicea.

In timpul Primul Razboi Mondial s-a ocupat de misiuni diplomatice, de victimele cutremurului de la Avezzano, de tuberculosii din ospiciul din Roma, de ranitii de razboi, trecand de la ambientele diplomatice la cele populare cu o naturalete surprinzatoare.

La 3 august 1939 se intoarce in Romania, unde il surprinde cel de- al Doilea Razboi Mondial. Refuza sa paraseasca tara, pentru a fi alaturi de saraci si bolnavi, sa-i poata ajuta si incuraja, ramanand pentru acelasi motiv in Bucuresti, cand vor incepe bombardamentele aliate.

 

Dupa venirea la putere a comunistilor, Vladimir Ghica refuza sa plece cu trenul regal, pentru aceleasi motive. Este arestat la 18 noiembrie 1952, sub acuzatia de „inalta tradare” si intemnitat la Jilava unde este amenintat, batut pana la sange, torturat. Un an mai tarziu are loc procesul, iar in 16 mai 1954 trece la cele vesnice, din cauza tratamentului bestial la care a fost supus. A fost „preot, confesor, director spiritual, conferentiar, om de stiinta, diplomat, activitatea lui desfasurandu-se in toate mediile, de la capete incoronate, sefi de state, politicieni, filozofi, artisti, scriitori, teologi, pana la anarhisti, ocultisti, homosexuali si prostituate.” A fost un promotor in multe domenii, activitatea sa a depasind granitele confesionale si spiritul timpului, fiind un adevarat precursor al ecumenismului.

 

Preotul paroh Pavel Butnariu recunoaste ca intre preotul doctor fara de arginti Vasile Voiculescu care si-a dedicat intreaga viata insanatosirii celor saraci fara a le cere vreun ban, dar si credintei ortodoxe, exista o asemanara fara de tagada. Mai mult, soarta medicului poet si monseniorului Ghika este identica, ambii murind sub presiunea unui sistem comunist acaparator si tortionar. „Tin foarte mult la acest poet. Am ramas uimit de martiriul acestui medic si poet si de cultura lui vasta. I s-a smuls limba pentru ca atunci cand venea fiica sa din Franta sa nu poata vorbi cu ea. Viata lui a fost un martiriu exact cu a monseniorului Vladimir Ghika, iar credinta i-a unit. Iata ca acum Voiculescu si Ghica se intalnesc la Buzau. Ma gandesc la sora Pucci care a revenit din Florenta la chemarea monseniorului si a reinviat spitalul Parhon din Bucuresti, iar noi la Buzau avem cele doua surori misionare. Imi aduc aminte ce spunea monseniorul Ghika la sfarsit de liturghie «Merg si continuu liturghia saracului.» El mergea la bolnavi si ii vizita. Un paralelism intre activitatea surorilor de aici si a celor aduse de monsenior. Datorita monseniorului Ungureanu, care a vroit sa innobileze sarbatoarea Hramului bisericii noastre, iata ca il avem si pe Vladimir Ghica alaturi de noi. Ne bucuram ca anul acesta sarbatorim Pastele impreuna cu crestinii ortodocsi si spun ce afirma Vladimir Ghica: «M-am facut catolic pentru a fi un ortodox si mai bun! », a concluzionat pr. Pavel Butnariu.