REPORTAJUL DE DUMINICA: Vinul curat si sanatos, dupa chipul si asemanarea taranului

Scriu pentru prima data aici. Va propun sa ne cunoastem prin intermediul dvs., al celor care citesc sanatateabuzoiana.ro. As vrea sa fiti partasi la fiecare tresarire a personajelor care vor intra in scena mare a reportajului si chiar atenti sa fiti pentru ca sunteti chiar dumneavoastra!

 

Pornesc de cu zori, spre preferatul meu, taranul.

Multe ar trebui realizate in cinstea lui! El singur ar trebui sa bata cu pumnul in masa si sa ridice fruntea: e rege peste cel mai inversunat dusman, pamantul!

Acesta i se intinde la picioare cand manos, cand lipsit de vlaga. Il striga pe taran sa-l stoarca.

Primele apar falnice dealurile de la Zoresti. Parca le vad prin iunie: verzi si pline de rod. Constantin Moise spune clar: „poporul are nevoie de paine si vin. Aspectul este binecuvantat de toata lumea”. Este preot de profesie, convertit la pensie in viticultor. 10 ha cu vita de vie ii fac noaptea zi si ziua truda. La fix ora 8 si 10 minute, Constantin Moise se intoarce din vie. A dus oamenii la munca. Mai face un drum, pentru a-mi arata frumusetea adusa de la francezi. Butasi certificati, aflati in anul doi, spalieri cu greu gasiti inspre Ploiesti, totul ca la carte, via dezgropata de primavara. Via este in reconversie. 4500-5000 de butasi la ha.

 

In Franta, Moise a gasit un patron extrem de interesat. In randul muncitorilor francezi exista si sapte muncitori romani, foarte laudati de patron. Francezul a venit la Zoresti. A vrut sa vada daca i-a furnizat romanului Moise Cabernet Sauvignon, Otonel si Sauvignon Blanc de buna calitate si daca prinderea este buna. Pana la prima recolta, Constantin Moise trebuie sa-si stranga sufletul si in vara sa rupa toti ciorchinii de pe vie, pentru ca la maturitate cultura sa sa atinga adevarata performanta.

Am vazut la Zoresti cea mai frumoasa cultura de vita de vie din zona Buzaului. Dealurile de aici arata extraordinar.

Constantin Moise a transat clar, un lucru: nu mai avem scoli de vita de vie.

 

Merg sa ma conving. Sunt, dar nu sunt. La Breaza il gasesc pe Marin Mocanu. Celebru pedagog de scoala de vita de vie. Nu sunt scoli autorizate, pentru ca pe oamenii acestia care muncesc zi lumina ii omoara actele. Daca, efectiv, ar avea toate actele in ordine, atunci ar munci degeaba.

Intr-o camera mica, Marin Mocanu lucreaza cu inca doi oameni indemnatici in pregatit coarda de vita de vie pentru altoit. Pe 1 si 2 aprilie, curtea ii va fi plina de barbati care stiu sa tina „briciul” bine in mana si sa altoiasca soiuri de masa pentru ca acum, cel mai de pret client este cel care si-a cumparat cateva sute de metri de pamant la tara si vrea o bolta in fata vilei.

Merg mai departe, caci vreau sa-l gasesc pe taranul in cinstea caruia un bucurestean a scos vin dupa chipul si asemenarea truditorului.

 

Rasare Istrita cea zvelta. De doua mii de ani, pe dealurile de la Fintesti, comuna Naeni, dealuri de pe care poti cuprinde cu privirea Campia Romana, dar si Carpatii de Curbura, oamenii au stors vin din pamant.

Precum dacii care le-au lasat semne: morminte ale copiilor lor sapate in piatra incrustata cu scoici fosilizate.

Cantea. Iordache. Luscan. Trei tarani care au urmasi la Fintesti. Cativa. Pe Neagu l-am gasit chiar la baza dealului. Stie ca din Cantea si Luscan se trage si el. Stie si povestea vinului care poarta chipul celor trei tarani si care se vinde din acest an in primul winebar din Romania, unul situat in Bucuresti.

Bucuresteanul Stefan a cumparat timp de sase ani parcele cultivate cu vita de vie. A ajuns la 60 de ha. In acest an a adus taranului din Fintesti un omagiu inedit. Trei dintre tarani au chipul pe eticheta principala a sticlei. A doua eticheta poarta informatiile despre parcela si strugurii obtinuti de pe ea. In vino veritas! „Primul pahar de vin incalzeste, al doilea deschide limba, al treilea da o stare placuta”, spune domnul Stefan. Le preda bucurestenilor si turistilor lectia calitatii pe muzica de jazz, teatru si alte evenimente culturale. Vinul inchinat taranului din Fintesti formeaza gusturi, lasa impresii si dorinte.

 

La poarta, taranul Neagu imi spune ca gustul cel mai bun e de la vinul rosu, recomandat si ca medicament, chiar de medici, in cantitati rezonabile. Averea Podgoriei Dealu Mare. Impresia in vie este insa una de abandon, de la an la an. Iar dorinta lui cea mai mare este sa mai poata munci suprafata pe care inca nu a vandut-o.

El este un mostenitor.

Mostenitor este si vinul din Naeni. Romanii trebuie sa invete ca nu fac parte dintr-un popor bautor de bere, asa cum pormoveaza mass mediia, ci s-a nascut langa butuc, iar cine are doua randuri de vita de vie e un om fericit.

Asta am vazut in ochii taranilor din Zoresti, Breaza si Fintesti.