REPORTAJUL DE DUMINICA: Terapie de existenta

14 aprilie 2013 | 0 comentarii |

Romii din Cilibia il asteapta pe Damian Draghici, cu ajutorul promis in campania electorala; pana atunci framanta lutul, din caramida isi asigura hrana pentru copii.

 

“Caramida tiganeasca” se obtine cu truda

Vantul Baraganului intoarce cand pe o parte, cand pe alta, praful campiei surde si alunga placerea de a da atentie. Din acest praf insa, romii scot si acum, cea mai folosita caramida din Romania. „Caramida tiganeasca”, dupa cum o stie poporul. De fapt, e o terapie de existenta. Sanatatea romilor de aici depinde de cata caramida pot ei produce. Isi pun la bataie soarta, pentru a se mentine  sanatosi, prin munca bruta. E terapia lor, pe care o perpetueaza din aprilie pana in septembrie, in fiecare an.

Drumul national care trece de Buzau si de Braila si ajunge pana la Galati are popas in zona Cilibia. La caramidari. De-a stanga, in lunile toride de vara, stau cuminti, gramezi uriase de bucati stapanite de pamant, dospite bine la soare si mai apoi arse in cuptorul traditional.

 

Casele, mai mult  colibe ce stau sa cada

Casele caramidarilor spun o alta poveste. Pretul mic al bucatii de caramida le ajunge doar pentru bucata zilnica de paine. Niciodata, romii din Cilibia nu se vor imbogati din traditia asta care, spun statisticile nationale, doar aici, in inima Baraganului mai are loc.

Caramidarii traiesc din doua, daca e vara lunga, trei cuptoare cu caramida. Criza, povesteste unul mai batran, le-a tras o palma strasnica: au dat caramida mai ales pe „de-ale gurii”.

Ion Enache are o dorinta musai de primar: „Cilibia sa nu se mai identifice cu saracia si asistarea sociala”. E primarul care chiar vrea sa-i vada pe romii acestia in case, nu in cocioabe care stau sprijite, unele, in pari grosi, ca sa reziste greutatii zidului. Vrea sa-i uneasca pe toti, sa lucreze la cateva cuptoare mari si sa-i ajute sa-si vanda marfa la un pret mai bun.

 

Caramidarii invata de mici sa munceasca

Santierul caramidarilor. Ca sa ajung in inima actiunii, parcurg o ulita, printre case si un grup sanitar. Rapus de saracie, un caine prefera sa doarma, ca de mancare nu e rost, asa de dimineata. Nu am vazut un grup sanitar mai nenorocit. Europenii ne cer sa nu mai avem WC-urile in curte, ci igienic, in casa. Romii de aici il au aici, afara. In casa, unde?

Sa stea ei linistiti, caci si europenii se intoc tot la grupul sanitar din curte. E eco.

Soarele are curaj si apare sa lumineze Baraganul. Praful e ca un cavaler care da onorul, se ridica drept, saluta cu o rafala si se aseaza peste casele amarate ale celor care trudesc si cu mainile, dar si cu picioarele, pamantul nisipos din campie. Iarba e doar un smoc, ici-acolo, nici nu ar avea loc sa creasca asa, ca o patura pe care sa-si culce trupul obosit cei care aduc pamantul de pe marginea apei.

 

Mestesugul se transmite din tata-n fiu

Reusesc si ajung in camp. La cuptoare, femeile si copiii trecuti de cinci-sase ani. Dezvelesc singura transa de caramida pe care acestia au timp sa o lucreze intr-o vara, desi daca ar fi mai organizati ar mai merge un rand. Primarul Enache le propune sa lucreze centralizat. Chiar din aceasta luna, aprilie. Le spune ca de la primarie ii ajuta cu camioane pentru carat pamant si apa, iar mai apoi sa se gandeasca si cum sa vanda mai bine caramida asta. O promisiune facuta. Poate va fi si tinuta.

Toti au ceva de spus. Lenuta Burlacu munceste singura la cuptor. „Se taie pamant din mal, se pune apa, se ia la sapa, se pune pe o masa la tipar si apoi se aseaza pe pamant. Daca nu muncim, nu avem. Din aprilie si pana in septembrie, asa ceva facem. De noua ori luam pamantul la mana. Pana in iunie, nu scoatem nici un ban. Eu am fugit de caramida, dar… Am 60 de ani. Aceasta ne e meseria. O stiu de la parinti”, da din umeri, a neputinta, femeia. Caramida costa doar 20 de bani.

 

 

Primarul Enache vrea sa-i ajute…

Nicusor Stoican e consilierul primarului, din partea romilor. Trebuie sa luam probe si sa ducem la un laborator, sa vedem cat de rezistent e pamantul”, spune consilierul. Imi promite ca face acest lucru repede.

Mai fac o poza caselor amarate si puradeilor care striga respectuos „sarut mana” si plec…

La iesire, primarul Enache imi spune lucrul cel mai important care-i framanta pe romii din Cilibia: Damian Draghici a venit aici si le-a promis caramidarilor ajutor. Au trecut luni bune…

E iar rost de framantat pamantul, de incins cuptorul si de cautat clienti.

Caramidarii Cilibiei ar trebui sa fie, de fapt, o mandrie. Muncesc. Pastreaza o traditie. Se chinuie. Le mai trebuie putin ajutor pentru a dovedi ca munca lor e, in fapt, o terapie de existenta: daca nu ar munci, nu ar mai fi…

 

Este nevoie de sprijin pentru integrare

Un studiu al Prefecturii Buzau, realizat in 2011, arata ca la nivelul judetului Buzau au fost identificate, pe baza datelor statistice, 38 localitati din judet unde exista comunitati de etnici romi semnificative numeric. Pentru reprezentarea comunitatilor in administratia locala au fost angajati pana in prezent, la nivelul primariilor, un numar de 14 experti locali, adica doar 37% din necesarul de experti locali pe problemele romilor; 6 experti angajati de primarii conform prevederilor H.G. 522/2006, 8 experti angajati prin Proiectul strategic Reteaua nationala a expertilor locali romi, mecanism de sprijin in implementarea masurilor de incluziune sociala a romilor, grup vulnerabil supus excluziunii sociale – implementat de Agentia Nationala pentru Romi.

 

Sanatatea romilor este precara

In sistemul de Sanatate, la nivelul judetului Buzau isi desfasoara activitatea 18 mediatori sanitari si 32 asistenti medicali comunitari din 44 angajati.

Potrivit recensamantului recent, in judetul Buzau sunt 5502 romi, adica 4,09 la suta din totalul populatiei. Potrivit liderilor romilor, numarul real este cel putin triplu.

Concluzia, dupa reportajul despre santierul caramidarilor de la Cilibia, este ca romii au nevoie de apa curenta, lumina, grupuri sanitare si case astfel incat sanatatea sa nu le fie pusa in pericol.

Spunea cineva, de curand, ca germanii au inceput sa se civilizeze cand au fost obligati sa aiba, in fiecare gospodarie, grup sanitar…


Adaugati un comentariu


 

*