REPORTAJUL DE DUMINICA: Terapia costumului popular

Terapia ocupationala, spun specialistii terapeuti, are drept principal scop recastigarea independentei in majoritatea ariilor de existenta.

 

Aceasta terapie este considerata tratamentul care ajuta oamenii in dobandirea independentei in activitatile pe care le desfasoara. Terapia ocupationala imbraca mai multe forme. Poate fi ludoterapie destinata mai ales copiilor, ergoterapie si terapie prin invatare.

Un grup tinta, in afara copiilor cu autism, probleme de invatare sau dezvoltare, cu probleme fizice si motrice ori cu boli cronice, este dat si de persoanele de varsta a treia, care sunt invatate sa redevina utile societatii, recastigandu-si increderea si dobandind succesul prin propriile abilitati.

Daca pana acum am discutat pur teoretic, asa cum scrie in cartea terapeutilor, aducem discutia in plan real, acolo unde opt femei din comuna Manzalesti, cu varste care incep la 30 de ani si se termina dincolo de 70 de ani, au parte de propria terapie, fara a se gandi de fapt care sunt efectele pozitive ale activitatii lor asupra sanatatii.

 

Cele opt femei formeaza un grup de tesatoare care repun, in prim plan, costumul popular autentic de pe Valea Slanicului de Buzau. Fiecare dintre ele se ocupa de cate o parte a procesului de creare a costumului popular.

Rica Leu este coordonatoarea grupului de tesatoare din comuna Manzalesti.

La masa de lucru, munteanca tine in maini manecile unei ii de Buzau, in rosu si negru. Lucrez o fata de camasa. Lucram ca sa nu se piarda traditia tesatoarelor de panza de costum popular. E panza de casa, in, bumbac. Sapte tes panza si Maria Dedu tese maramele. Femeia are materialul ei. A crescut viermi de matase si acum a terminat materia. Adica din vara lui 2014 va creste din nou viermi de matase, ca sa avem din ce face costume complete. Tot ea face si material romanesc pentru rochii de mireasa. E borangicul nostru. Maria pune acum, in,decembrie, razboiul. Avem comenzi extraordinare pentru costume, dar mai ales pentru rochii de mireasa. Am lucrat pentru Caminul nr. 4 si pentru Corul Bisericii Sf. Sava, costume de femei si barbati. Mai nou, avem o fata de la Bucuresti care ne cauta comenzi. E mare lucru!

 

Tesatoarele din Manzalesti se bucura ca s-a gasit cineva care sa le intinda o mana de ajutor in gasirea comenzilor. Ele spun ca e mare lucru sa nu-si bata joc de munca lor toata lumea, iar in final, sa se aleaga si cu bani.

Aici avem un costum cu fluturi. E al nunei mari, de la nunta romaneasca. Numai ea avea dreptul sa fie stralucitoare. Facem si asa ceva, iar oamenii respecta acest aspect. Va mai arat si batistele de nunta. Pentru ginerica. Se faceau odata pentru ginerica, de catre mireasa si fetele de onoare. Mireasa facea rost de panza si fetele coseau batista cea mai frumoasa, spune Rica Leu cu gandul ca la rochiile de mireasa pe care le vand acum ar putea sa adauge si astfel de batiste, care ar inlocui florile din plastic pe care si le prind acum in piept mirii, la nunti.

 

Tesatoarea invederata din comuna de munte a Buzaului aduce din nou discutia despre doamna din Bucuresti de la care astepata comenzi din tara. Iarna, acum, lucram intens. Vara avem treaba cu fanul si nu stam de razboi, dar de acum si pana in aprilie, noi numai asta facem. Simtim ca facem si pentru sanatatea noastra ceva bun. Eu am 66 de ani si cred ca sunt mai vesela, mai si cant cand cos, sunt mai linistita cand lucrez la costum. Si am facut eu un bine tare. Alaturi de mine lucreaza si Viluta Copacel, fata mea. Nici nu stiti ce bucurie imi face! Ea a lucrat si la scoala. A avut o diriginta care le-a invatat sa coasa. Au facut draperii si fel de fel de cusaturi populare, spune munteanca, zambind fara incetare.

Pe Rica Leu si femeile care tes si cos costume populare, facand zilnic o terapie de care foarte putin isi dau seama, le puteti gasi in satele rasfirate pe coamele muntilor de la Manzalesti.

Indemanarea lor le confera sanatate, liniste sufleteasca si meritul pastrarii unei tarditii care disparuse cativa ani in urma pe Valea Slanicului de Buzau.