REPORTAJUL DE DUMINICA: Parintele Dionisie, ex-baschetbalistul monahismului buzoian

23 iunie 2013 | 4 comentarii |

poiana marului 10Reporterul este acel calator care descopera ineditul acolo unde te-ai astepta cel mai putin. Iar daca acesta contine doza de sanatate necesara, atunci misiunea este deplina. Un fost jurnalist buzoian, acum unul dintre putinii nostri oameni de cultura „nemanjiti”, am folosit propriul cuvant, spunea zilele trecute ca reportajul este o incununare de traire a experientei celui din fata obiectivului prin propriul filtru, iar reporterii in spatiul local sunt din ce in ce mai putini.

Nu pot sa spun nicidecum ca pot trai experienta unui tanar de 40 si cativa ani care devine exemplul de la capat de judet si inceput de monahism pe plaiurile noastre. Pot insa intelege ca „dincolo de gard”, adica in interiorul vietii monahale, viata civila traita cu greseli, excese sau retineri, obligatii si placeri devine nula, iar apropierea de credinta este singurul scop, motiv si reper.

Iar pentru „sanatatea judetului”, fie ea spiritula, economica sau culturala, turismul monahal este un izvor nesecat. Va invit astazi, la Poiana Marului.

 

Monahul Dionisie

Monahul Dionisie

Bisoca, de dupa zapezile anului trecut, mi-a aratat la capat de sat Baltagari, un monah altfel. Este ex-baschetbalistul din Arhiepiscopia Buzaului si Vrancei. Nu vreau sa fie nicidecum cu suparare metafora care da valoare cuvantului, ci doar sa redea povestea unui bucurestean care a practicat sportul la cel mai inalt nivel, de Liga Nationala de Baschet, coechipieri fiindu-i Ghita Muresan sau Dan Niculescu. I-a lasat pe „colegii de cos”, pentru ca asa a vrut destinul. Mai apoi a devenit crupier la Intercontinental, pentru ca in final sa vada marile si oceanele lumii de pe cel mai mare vas de croaziera Carnival.

In final, monahul Dionisie a primit chemarea de a intra la manastire. La Cernica. Acum isi traieste in liniste bucuria si credinta in Dumnezeu, la Poiana Marului, in judetul Buzau.

Eu l-am intalnit fara mare curaj de a discuta oficial, ca pentru presa.

A zambit larg, de la inaltimea staturii impunatoare, de apropae doi metri, si-a asezat mainile una peste cealalta si a scrutat manastirea veche, Poiana Marului. Pare un om sanatos, rosu in obraz, cu privire senina si minte deschisa. Aerul de munte confera oamenilor acel plus de vitalitate pe care noi il dorim in fiecare zi.Nu are cum sa excluda viata de „dincolo de gard”, insa cea de acum, de monah, ii aduce implinirea.

 

poiana marului interior 12Parintele Dionisie nu este deloc „o carte” usor de citit, e o continua descoperire pe care o primesti cu surprindere.

Lumea de dincolo de gard.. Intrebarea aceasta are multe raspunsuri… As vrea ca fiecare sa constientizeze esenta vietii. Indiferent de cate facultati sau studii avem, in fata lui Dumnezeu suntem la fel, cu totii. E greu insa in societatea de astazi, pentru ca este agatata de lucrurile acestea care se modernizeaza pe zi ce trece si prin care nimeni nu simte ca isi pierde cu usurinta mantuirea… As vrea sa dispara invidia si ura. Cand vom sari in ajutorul celor care ne-au facut rau sau ne-au invidiat, atunci va fi altfel. Am fost sportiv inainte. Am gustat si eu din viata de dupa gard, cum ii spuneti. A fost o lucrare a Domnului. Aceasta lucrare, m-am gandit apoi vreo sapte-opt ani de zile, inseamna de fapt o chemare a lui Dumnezeu. Putem sa o auzim, sau putem sa nu! Avem libertatea sa iesim de aici din manastire si sa mergem la alta manastire, asa cum avem libertatea ca de aici sa mergem la discoteca”, ne spune calm, indemnandu-ne sa vedem lucrurile in esenta, monahul care nu judeca felul in care multi ne traim viata. Ne indeamna doar sa fim mai buni si nimic sa nu facem fara credinta, acea credinta care poate muta muntii din loc.

 

Dionisie 2Nu conteaza la Dumnezeu ce am fost, ci conteaza ce ne dorim cel mai mult si ce avem in suflet! Dumnezeu ne da inzecit, daca stim sa primim, ne invata parintele Dionisie, care a cunoscut viata in multe feluri si stie sa faca distinctia, la fel ca Sfantul Francisc din Assisi – fortez putin comparatia.

Eu sunt din Bucuresti. Am trait in valtoarea din Capitala, dar mi-am dorit foarte mult linistea. Multi si-o doresc pentru o zi, o ora… Eu mi-am dorit-o cu adevarat pentru o viata. Nu-mi mai doresc nici viata de pe nava de croaziera, pentru ca am gustat din linistea de aici. A trecut, la un moment dat, pe aici, un baschetbalist de la Steaua. Il avea ca antrenor pe Dan Niculescu, fostul meu coleg. Era foarte curios cum am lasat eu cosul de baschet si am venit la manastire. Eu am intrat in monahism chiar de Sfantul Calinic, sunt nascut chiar in acea zi, la Cernica. Imi era rusine atunci, sa spun prietenilor si parintilor ca merg la Cernica, le-am spus ca merg in oras. De doua ori am spus aceasta minciuna binecuvantata si am mers la slujba la Cernica, dar dupa aceea nu am mai lipsit de la nici o liturghie. Apoi am cautat sensul vietii mele. Noi, cei de aici, de «dupa gard», multumim sufletul, pentru ca dincolo de el, oamenii multumesc numai trupurile”, isi duce mainile la spate parintele Dionisie si, semet, ridica din nou privirea spre turla bisericii vechi…

 

poiana marului - picturi turla 14In linistea absoluta de la Poiana Marului se furiseaza parca doar turistii adevarati, ori cei care chiar cauta acea liniste specifica unei manastiri de munte.

Daca ziua de astazi ar fi fost mai dificila pentru mine, as fi putut sa transpun inaltarea locului numit Manastirea Poaiana Marului in cuvinte care sa va duca sus, la munte, la Bisoca, chiar acum. Ma bucur insa ca acelasi Dumnezeu cu al parintelui Dionisie limpezeste timpul pentru fiecare dintre noi si dezvolta speranta ca pe un fapt concret, veti merge la manastirea dintre pini, nu numai sa vedeti cum arata un fost baschetbalist de nationala in haina de monah, ci si pentru a va confunda, chiar si pentru scurt timp, cu vecuri intregi de istorie monahala, de credinta si de frumusetea acestor locuri.

Oful meu de jurnalist buzoian trebuie din scris insa din nou, si aici. Sper ca autoritatile din judetul Buzau sa se trezeasca si sa valorifice astfel de oameni, deveniti fara sa-si doreasca ei insisi „obiective” pentru turisti. Daca nu considerati ca preotul Dionisie este un bun motiv de popas, cel putin pentru cateva zeci de minute, asa cum spunea despre baschetbalistul de la Steaua, atunci insasi Manastirea Poiana Marului este. Iar daca nici aceasta nu va fi luata in consideratie, atunci autoritatile din Vrancea o vor face, pentru ca deja o promoveaza ca fiind a judetului vecin.

 

turla- picturi 13Legenda spune ca pe locul unde se afla actuala manastire, în poiana vegheata de un mar batran se afla o stana de oi. In fiecare noapte, ciobanii vedeau o lumina in scorbura marului, insa niciunul nu a avut curajul sa vada ce se ascunde in scorbura respectiva. Intr-o seara de vara insa, la stana au poposit trei calugari aflati in cautarea unui loc pentru ridicarea unei manastiri. 

Cei trei calugari au vazut si ei scorbura cea luminoasa a marului si s-au dus sa vada ce se intampla. Au descoperit acolo o icoana cu Maica Domnului si pruncul Iisus Hristos, ce avea inscriptionat pe ea anul 1110. Potrivit legendei, icoana ar fi fost descoperita intre anii 1464 si 1480. Pe acel loc, calugarii impreuna cu ciobanii au ridicat un schit cu hramul Duminica Tuturor Sfintilor.

Inscrisurile istorice arata insa ca Poiana Marului este o ctitorie a domnitorului Constantin Mavrocordat. Primul staret al manastirii, Cuviosul Vasile Carpatinul, unul dintre cei mai puternici duhovnici ai monahismului romanesc, a ales sa ridice aici un Schit de calugari care avea sa devina in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea Eparhie, de care apartineau toate asezamintele monahale de la curbura Carpatilor. Acest centru de credinta si cultura româneasca era numit, in acele timpuri, al doi-lea Athos sau Athosul românesc.

 

Biserica veche

Biserica veche

Manastirea Poiana Marului a fost ctitorita in anul 1730.

Biserica de lemn si chiliile au ars in 1771 si au fost refacute in 1780-1784. Cea de a doua biserica, tot din lemn, s-a construit in 1810-1812, de   staretul Teodosie al II-lea.

In februarie 1879, un alt incendiu arde cladirea in care se afla staretia, trapeza si randul chiliilor de langa arhondarie. Schitul si-a mai prelungit viata pana in 1893, cand a fost desfiintat.

S-a reinfiintat in 1938, ca manastire de maici.

In 1956, bisericile manastirii au fost renovate de Comisia Monumentelor Istorice, iar dupa 1990 a redevenit manastire de calugari.

Manastirea a fost un important centru monastic si cultural in secolul al XVIII-lea. Aici a staretit Cuviosul Vasile – mare organizator al monahismului – canonizat in perioada recenta sub numele de Sfantul Vasile de la Poiana Marului, aici a fost surghiunit in 1840 poetul Cezar Boliac si tot aici poposeau adesea Alexandru Vlahuta sau Barbu Delavrancea.

Poiana Marului se evidentiaza printre putinele biserici cu pictura pe lemn atat interioara cat si exterioara.


Categorii: Reportaj

Comentarii (4)

  1. Bucur Violeta spune:

    Felicitari pentru acest reportaj extraordinar despre Manastirea Poiana Marului si despre maicutele si parintele lor de suflet Dionisie. Un om deosebit, pe care l-am cunoscut cu ajutorul Domnului.

  2. Laurentiu spune:

    L-am cunoscut parintele Dionisie, un om deosebit, intr-o asezare mirifica, merita tot respectul romanilor de buna credinta. Trebuie ca si inaltii neamului nostru sa dea o mana de ajutor pentru conservarea lacaselor de cult. Singur este foarte greeu…Toata lumea doreste sa viziteze manastirea pe timp frumos, iarna este greu de ajuns, numai parintele stie cum se descurca. FELICITARI!!!

  3. Budeanu spune:

    Minunat reportaj- va multumim! MINUNAT si ce se intimpla acolo,la Manastirea Poiana Marului-o adevarata scoala monahala de isihasm si ..,,rugaciune neantrerupta a inimii,,. lasate mostenire de Sfantul Vasile!

  4. Botezatu spune:

    Cat de inaltator! Nu credeam ca o sa mai vad si un astfel de reportaj. Din tot sufletul – Felicitari

Adaugati un comentariu


 

(obligatoriu)