REPORTAJUL DE DUMINICA: 300 de ani de istorie si o bancnota de 10 lei

16 iunie 2013 | 0 comentarii |

Sunt suficiente rezerve de sanatate psihica si sufleteasca in judetul Buzau, asa ca este pacat sa nu profitati de ele, macar cu gandul, in fiecare duminica.

 

 Casa Codescu si bancnota de 10 lei

Casa Codescu si bancnota de 10 lei

Va invit si astazi, sa fiti partasi la povestirile frumoase despre judetul Buzau care au o singura menire: sa va insanatoseasca sufletul, sa vi-l incarce cu bucurii pe care nu stiu daca erati convinsi ca le puteti trai si ca ar putea fi o terapie de iesire din cotidian pret de un reportaj. Sunt suficiente rezerve de sanatate psihica si sufleteasca in judetul Buzau asa ca este pacat sa nu vizitati, in fiecare duminica, www.sanatateabuzoiana.ro astfel incat, dupa cum povestea cu drag un coleg din presa locala, „sa rada inima si sa tipe ochiul la citire”.

O alta reactie la aceasta terapie prin reportaj este insasi cunoasterea judetului Buzau, care stie bine sa-si conserve frumusetile umane si materiale.

Astazi, urcam din nou la munte. O parte pe DN 10 Buzau-Brasov si apoi stanga, spre Calvini-Catina-Chiojdu pe drum judetean. Chiar de-a dreapta acestui drum, in satul de resedinta al comunei Chiojdu, retine atentia o casa frumos lucrata in lemn. Semn ca timpul si-a pus parafa peste casa aceasta sunt portile rustice ale beciului. Doua.

Nu poti pune pariu ca aceasta casa este extrem de valoroasa decat daca iti ofera cineva informatia necesara: este casuta de pe bancnota de 10 lei, aflata in circulatie monetara in Romania.

 

Sile Codescu si fotografii de familie

Sile Codescu si fotografii de familie

Triumfator, munteanul Sile Codescu, trecut bine de 80 de ani, iese in cale ospitalier: poftiti! Intrati la noi!

Si, de aici, totul e o povestire frumoasa, cu cateva generatii de munteni iuti la minte, care au stiut sa-si apere bunurile de valoare, insemnand ele fie  proprietati, fie traditii sau neam. Nea Sile este si astazi cap de familie, vorbeste frumos despre copii si nepoti si le spune si lor, tinand tabloul cu fotografiile generatiilor in mana, povestea casei de pe bancnota de 10 lei.

Aceasta casa a fost multiplicata in alte doua exemplare, una in 1936, la Muzeul Satului la Bucuresti, si o alta la Muzeul de la Targoviste. Ambele au fost construite dupa modelul acesteia. Casa are peste 300 de ani… Nu numai generatia mea, ci si tatal meu, bunicul meu, strabunicul meu au avut aceasta casa. Timpul a trecut, casa a ramas datorita bunei constructii. Observati cat de mult a rezistat acest lemn. Observati cu cata minutiozitate s-a lucrat cu daltita acest lemn. In razboaiele din 1916-1917 si 1918, in aceasta casa a stat un comandament german. Bunicul meu, Anghelache Codescu, era reprezentantul nemtilor”, spune mangaindu-si barba, a multumire ca povestea lui este ascultata cu atentie, batranul.

Casa Codescu- Chiojdu

Casa Codescu- Chiojdu

Povestea continua si, ca intr-un vartej al timpului, vedem cu ochii mintii franturi de trairi, care lasa urme adanci in suflet. Unele de bucurie ca putem transmite mai departe istorii uitate, altele de revolta ca autoritatile acestui stat sunt atat de nepasatoare si incapabile sa conserve si sa pomoveze valorile nationale.

Nici noi nu stim clar cum a ajuns casa noastra pe bancnota. Stim doar ca tot timpul vin la noi tot felul de comisii care vor sa vada aceasta casa. Nimeni nu ne ofera insa nici macar un leu, pentru a lua var, cel putin sa avem grija de ea! In 1936, cei din comisia de la Muzeul Satului din Bucuresti au vrut sa cumpere casa. Parintii mei si batranul nu au vrut, dar le-au dat voie sa faca o poza. Apoi s-a construit una la fel, in Bucuresti. Bunicul meu a stat doi-trei ani la Bucuresti si a raspuns la intrebari legate de constructia casei. A fost capabil sa le raspunda. Bunicul meu a fost oprit la Arhivele Statului, la Bucuresti, pentru ca stia limba slavona si alfabetul chirilic si le citea actele. Batranul meu bunic era seful Obstii mosnenilor din Chiojdu… In 1947 s-a desfiintat obstea. Fericirea am avut-o eu, pentru ca am de la tata si bunicul o serie de acte de proprietate a mosnenilor chiojdeni pe care le-am prezentat acum. Asa s-a inceput retrocedarea catre mosnenii chiojdeni, datorita acestor acte, pe care bunicul a stiut sa le pastreze”, ne plimba nea’ Sile, prin istoria locului.

Familia Codescu sta aici de 300 de ani

Familia Codescu sta aici de 300 de ani

Familia Codescu este una extrem de modesta si nu a spus vreodata, raspicat, povestea casei in care ei de fapt locuiesc si pe care, potrivit legislatiei, au misiunea sa o conserve cat pot de bine. Numai ca nimeni, adica acele comisii de politicieni si specialisti care mai trec pe la Chiojdu, probabil cand se face inventarul la Muzeul Satului din Bucuresti sau prin alta parte, nimeni, spuneam, nu le-a oferit sprijin in a conserva o casa construita pe lemn.

Casa de pe bancnota de 10 lei este construita cu etaj si demisol, demisolul fiind de fapt, un beci – pivnita – incapator. Precum odinioara, cele doua portite de la intrare sunt si ele mesterite in lemn. La fel si stalpii casei. Nea Sile spune ca acest ansamblu arhitectural este greu de intretinut.

„O casa lucrata in lemn are nevoie de fel si fel de solutii din acestea noi care sa-i lungeasca viata. Domnule, dar e de necrezut, chiar nimeni sa nu ne dea o mana de ajutor! Dar stiu toti sa ne ceara mereu sa avem grija de casa!”, spune batranul Codescu aflat la cea de-a patra generatie de proprietari a casei celebre.

Casa cu blazoane cantacuzine

Casa cu blazoane cantacuzine

Mie imi este foarte clar, putini sunt cei care stiu ca in varf de munte, dupa cum se exprima bucurestenii ori locuitorii din zona de campie, exista asa valoare.

Casa aceasta este reper turistic, obiect de inventar pentru doua muzee nationale si o fabuloasa moneda de profit, tinuta anonima, iarasi de aceleasi autoritati care vin si pleaca fara a-si lasa amprenta decat ca mari anonime, si ele, trecute repede in uitare de alegator.

La Chiojdu exista insa mai multe case cu valoare istorica si arhitecturala: Casa cu blazoane cantacuzine – monument arhitectonic din secolul al XVIII-lea, care imbina extraordinar elemente arhitectonice brancovenesti cu cele transilvane , Casa Codescu – casa reprezentativa pentru zona Munteniei, aspect pentru care a si fost luata in patrimoniul Muzeului Satului din Capitala si inscrisa ca imagine pe bancnota de 10 lei, Conacul Tache-Tache – o constructie insingurata a unor mesteri italieni, Hanul Casa Isbasoiu – un han de secol XVII la care a fost conservata arhitectura initiala sau Cetatea teutona de la Tabla Butii – vechea granita austro ungara despre care batranul Sile Codescu tine minte.

Usile beciului

“Parafa timpului” se vede pe usile beciului

Sa va spun si altfel: in 1916, granitele unuguresti erau foarte aproape de noi, ajungeau la ceea ce stim la ora actuala ca Tataru, Tatarusu, Malaia, Plaiu Soldatului si se lasau pana in apa Buzaului, la fosta vama veche de la Gura Hartagului pe care eu o vad ca pe o statiune pentru copii. Noi, aici, ne solidarizam foarte bine. Oamenii din zonele astea unguresti vin la targurile noastre saptamanale! Exista si legende cu haiduci la noi, dar au apus. Avem istorici mari de aici, familia Giurescu, spre exemplu, oamei de vaza! Noi ne mandrim ca suntem de aici, din Chiojdu!”, zambeste larg si incheie plumbarea de astazi prin istorie, batranul Sile Codescu.

Si daca as mai avea rabdare si timp, as mai petrece ceasuri bune langa nea Sile, batranul chiojdean care stie multe povesti despre rezistenta in munti, despre liberul schimb pe Starchiojd intre tarile de odinioara si cate altele…

Ma opresc aici. Ramane ca dupa reteta de relaxare fara medicamente alopate, oferita astazi sub forma unei bijuterii arhitectonice, sa va indreptati pasii spre muntii nostri, caci zona aceasta, Chiojdu, se afla la portile Tarii Luanei – acea parte fantastica a judetului Buzau unde se spune ca este ascuns aur si de unde noaptea rasare o flacara in anumite locuri, acea tara ezoterica, acea parte a Buzaului unde ceata este albastra si, se pare, au disparut oameni.


Categorii: Reportaj

Adaugati un comentariu


 

*