Prof. Dr. Vasile Astarastoae: Somnul bioeticii poate naste monstri!
Necesitatea educarii publicului si a mass-mediei in domeniul bioeticii apare ca un deziderat de actualitate in Romania. In Statele Unite ale Americii, bioetica a dat doi presedinti.
Prof. Univ. Dr. Vasile Astarastoae
Dupa ce George Bush Jr. a castigat cu cel mai mare vot popular alegerile prezidentiale din SUA (desi a avut impotriva majoritatea mass-mediei, intelectualitatea liberala si mediul artistic), analistii politici americani si europeni au incercat sa afle secretul acestui succes. Raspunsul a fost dat de exit-pool-urile care au aratat ca unul din cinci alegatori a fost determinat sa-l voteze in functie de atitudinea sa in probleme de bioetica: clonare, reproducere umana asistata, avort, etc. Dezbaterea despre bioetica a acoperit peste 30% din campania electorala, dovedind astfel interesul electoratului fata de acest domeniu si educatia acestuia in probleme de bioetica. In mod curent, in mass-media americana problemele de bioetica acopera prima pagina. Acelasi lucru s-a intamplat si in campania lui Trump. Aceeasi atitudine din partea lui Trump si aceeasi opozitie din partea majoritatii mass-mediei, intelectualitatii liberale si a mediului artistic.
Bioetica a dat doi presedinti ai Statelor Unite ale Americii!
Uneori, mai ales in aceste momente cand se apropie referendumul privind modificarea Constitutiei in ceea ce priveste definirea casatoriei, pentru mass-media romaneasca etica reproducerii umane asistate medical constituie subiect . Nu este un lucru nou. Doua evenimente (aducerea pe lume de catre o femeie de 67 de ani a unui copil prin reproducere umana asistata medical si comertul cu embrioni umani) au adus in trecut sub lumina reflectoarelor o lege care aparent ar fi avut un caracter strict tehnic: legea 217/2003 privind sanatatea reproducerii si reproducerea umana asistata. Legea a fost aprobata fara dezbatere publica, de ambele camere ale Parlamentului, trimisa spre promulgare Presedintelui Romaniei si retrimisa Parlamentului de catre Presedintie cu cateva obiectii. In final, legea nu a mai fost adoptata. Reactiile aparute cu privire la aceasta lege (dupa votarea ei) evidentiaza o realitate trista, dar de care nu se poate face abstractie: dezinteresul fata de bioetica si absenta educatiei in acest domeniu.
Cateva aspecte trebuiesc subliniate.
In primul rand, dispretul decidentilor fata de angajamentele pe care si le iau. Desi prin legea 17 din 2001, Romania a aderat la Conventia de la Oviedo (Conventie in care se mentioneaza in mod expres obligatia de a se initia si organiza dezbateri publice cu privire la legislatia cu impact etic), numeroase legi in medicina (si nu numai) au fost adoptate intr-un cvasi-anonimat, fara o astfel de initiativa sau cu dezbateri „aranjate” si formale. Discutiile au aparut intotdeauna dupa.
In al doilea rand, reproducerea umana a fost scoasa din contextul cultural si sociologic si tratata ca un simplu act biologic, cu o singura finalitate, si anume, perpetuarea speciei. Intr-o astfel de abordare, reproducerea umana asistata a fost considerata drept un simplu act medical, fara incarcatura etica deosebita, iar consultantii au fost doar medici interesati in promovarea acestei manopere. Astfel se explica lacunele (intentionate sau neintentionate) majore ale reglementarilor: nereglementarea modalitatilor si conditiilor de prelevare a produselor biologice de la donatori, varsta donatorilor, varsta beneficiarilor acestor tehnici, soarta embrionilor supranumerari, etc.
In al treilea rand, interventia in dezbateri a unor grupuri active, dar minoritare care, speculand lipsa de reactie a societatii civile, incearca sa-si impuna punctul de vedere. Manipuland semantic o serie de notiuni si principii, astfel de interventii (indeosebi ale organizatiei Accept si ale Scolii Nationale de Studii Politice si Administrative) vorbeau despre scopul si mesajele medicinei (desi practicarea acestei profesii le este straina), despre drepturile absolute ale individului, despre multiculturalism, globalizare si integrare europeana. Cei in cauza, din snobism sau pentru a-si impune punctul de vedere, fac abstractie de un element esential si anume ca bioetica are un caracter national si comunitar, ca integrarea insemna prezervarea diversitatii si ca drepturile absolute ale unui individ nu pot fi exercitate fara a tine cont de drepturile celorlalti. Altfel ne-am afla in situatia in care o minoritate activa si agresiva ar decide in defavoarea majoritatii, am ajunge ca in Romania sa fi un lucru rusinos si imoral sa declari ca esti alb, crestin si heterosexual!
In sfarsit, necesitatea educarii publicului si a mass-mediei in domeniul bioeticii apare ca un deziderat de actualitate in Romania. Majoritatea tacuta trebuie sa-si spuna cuvantul, bioetica fiind o problema mult prea importanta incat sa fie lasata doar pe seama unor „eticieni” care considera ca teoria insusita numai din carti poate sa elimine modelul cultural al colectivitatii. In acest mod nu s-ar transfera frustrarile din viata cotidiana in prezentarea unor activitati medicale. Parlamentarii nu ar mai declara ca realizarea reproducerii umane asistate la o femeie de 67 de ani constituie o premiera stiintifica si o realizare deosebita a medicinei romanesti, cand in realitate nu este vorba decat despre o manopera aproape intrata in cotidian, la care elementul inedit este doar varsta femeii.
In concluzie, somnul bioeticii poate naste monstri!
*Prof. univ. dr. Vasile ASTARASTOAE este medic pensionar, a predat Medicina legala si Bioetica, deontologie si drept medical la Facultatea de Medicina si Farmacie „Gr. T. Popa” Iasi si a fost rector al UMF Iasi si presedinte al Colegiului Medicilor din Romania.
