Prof. Dr. Vasile Astarastoae: 40 de zile pentru viata

In aceste zile, in postul Pastelui, tinerii crestini din Romania (ortodocsi, catolici si protestanti) au initiat o campanie de consiliere pentru combatere avortului. O initiativa temerara, dar importanta pentru societatea romaneasca.

Tema avortului este o tema care trezeste reactii in toata lumea, dar mai ales in Romania. Dupa decretul anti-avort al lui Ceausescu (decret 770/1966) care a avut drept rezultat numeroase tragedii si decese, este foarte greu sa abordezi aceasta tema care a lasat cicatrici ce inca nu s-au vindecat.

De fapt, atunci cand vorbim despre avort nu ne raportam la o tema strict medicala sau sociala, ci indeosebi la o tema morala. Doua aspecte sunt esentiale in avort: statul moral al embrionului si dreptul copilului nenascut versus dreptul femeii de a alege.

 

Statul moral al embrionului

Foarte multi spun ca pana in lunile avansate ale sarcinii nu avem de a face decat cu o simpla colectie de celule. In aceste conditii nu putem vorbi despre o individualitate, despre o persoana care ar avea drepturi inclusiv dreptul la viata. Mai mult, se spune ca stiinta medicala nu a reusit inca sa elaboreze criterii care sa faca diferentierea intre o colectie de celule si o individualitate. Lucrul acesta a fost infirmat. Cercetarile lui Bernard Nathanson (care s-a convertit de la atitudine pro avort la anti-avort) s-au materializat intr-un film – „Strigatul mut” –, care a impresionat pe toata lumea. Un embrion de 12 saptamani care se retrage in fata agresiunii. Mai mult, medicina nucleara contemporana arata ca la 18 zile de sarcina sunt prezente bataile inimii fatului si este format sistemul circulator; la 5 saptamani se vad clar nasul, obrajii si degetele fatului; la 6 saptamani incep sa functioneze sistemul nervos, stomacul, rinichii si ficatul fatului, iar scheletul se distinge clar; la 7 saptamani undele encefalice, toate organele interne si externe sunt definitiv conturate, iar la 10 saptamani sunt prezente toate caracteristicile pe care le vedem clar la copil dupa nasterea sa (9 luni). Aceste lucruri au determinat organismele internationale medicale si Consiliul Europei sa elaboreze o serie de documente, privind drepturile embrionilor si modalitatea de protectie a acestora. Nu s-a mers insa pana la capat, inventandu-se chiar un concept de pre-embrion, dar abordarea actuala este ca embrionul are drepturi – limitate fata de o persoana umana, dar are drepturi.

 

Dreptul copilului nenascut verus dreptul femeii de a alege

In acest domeniu se confrunta doua atitudini sintetizate in: pro-choice si pro-life. Pro choice sustine: Fiecare femeie are dreptul sa dispuna de trupul ei. Societatea nu poate lega o femeie de copilul ei timp de 9 luni. Fatul nu este persoana deoarece nu are viata proprie. Expulzarea embrionului este o problema absolut personala. Femeile nu trebuie sa fie sclavele reproducerii biologice.

Pro life sustine: Avortul este o crima. Simpla dorinta a unei femei nu este standardul care stabileste valoarea vietii. Cu totii avem dreptul de a ne naste. Persoana celui nenascut exista din momentul zamislirii. In zilele noastre a mai aparut un argument: avortul este un act medical, fara riscuri si este o incalcare a dreptului la sanatate ca femeile sa nu beneficieze de aceasta act medical.

Lucrurile nu stau chiar asa. Avortul este un act medical fara valente terapeutice. Sarcina nefiind o boala, implicit nici avortul nu constituie o terapie. In rare situatii avortul devine terapeutic, si anume atunci cand sarcina pune in pericol viata si sanatatea femeii, iar acest pericol nu poate fi inlaturat decat prin intreruperea cursului sarcinii.

 

Avortul nu este lipsit de riscuri

Ca orice act medical se poate insoti de complicatii care pot conduce la invaliditate si chiar la deces. Ultimele cercetari scot in evidenta complicatiile psihologice care din pacate sunt deseori majore. Ele apar la distanta de momentul avortului mai ales prin sentimentele de culpabilitate privind incalcarea unui tabu. Fiind o problema de morala avortul a interesat bisericile crestine.

Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, in iulie 2004, a aprobat raportul comisiei de bioetica in care in esenta sunt mentionate urmatoarele: Avortul este ultima etapa a nimicirii iubirii conjugale; Potrivit Revelatiei, Dumnezeu a creat viata sub toate aspectele ei; viata omeneasca nu este produsul devenirii spontane a lumii. Omul nu este simpla fiinta biologica ci deodata si suflet viu si trup omenesc viu (Geneza 2, 7); avortul si toate practicile abortive sunt pacate grele pentru ca prin ele se ucide o fiinta umana, prin el este afectata demnitatea femeii; reprezinta riscul multilarii trupului femeii, al imbolnavirii si mortii premature a femeii si a mamei tinere, iar acestea nu trebuie sa fie reduse la nivelul de obiect al placerii barbatului, batjocorite si umilite in ceea ce le este specific, anume feminitatea. Avortul este acceptat doar daca viata mamei este pusa realmente in pericol prin sarcina sau nastere, ar trebui sa fie acordata prioritate vietii femeii, nu pentru ca viata ei are valoare mai mare in sine, ci datorita relatiilor si responsabilitatilor fata de alte persoane, care depind de ea. In cazul in care investigatia genetica descopera un copil nenascut anormal, recomandarea este de a naste copilul, respectandu-i dreptul la viata, dar decizia o va avea familia, dupa ce acesteia i s-au adus la cunostinta de catre medic si de catre duhovnic toate implicatiile morale si de intretinere. Toate acestea trebuie rezolvate din perspectiva semnificatiei mantuitoare a prezentei unei fiinte handicapate in viata fiecarei persoane si viata comunitatii.

Pozitia Bisericii Romano-Catolice este precizata in ultima Enciclica a Papei Paul al VI-lea – Humanae vitae (24 iulie 1968) – care este o adevarata doctrina morala a casatoriei si a procreerii si aduce in discutie libertatea procreerii versus paternitate responsabila. Viziune integratorie fundamentata pe: aspecte sociologice– dezvoltarea demografica versus resursele limitate, aspecte stiintifice– anticeptia si contraceptia, procreerea, aspecte moral-religioase– iubirea crestina, deplin umana (sensibila, spirituala si fidela) si unirea si procreerea, aspecte inseparabile ale iubirii. In consecinta pentru un crestin catolic avortul este de neconceput.

 

In concluzie, avortul nu este un simplu act medical. El este o problema medico-sociala si mai ales morala. Simpla reglementare legala dupa modele prohibitive sau ultraliberale nu rezolva problema. A saluta sau a blama avortul constituie metode simpliste si fara efect. Singura masura, dupa opinia mea, este sa existe o activitate intensa de informare si de consiliere, inclusiv psihologica pentru ca atunci cand o femeie ia decizia asta sa se intample in cunostinta de cauza. Considerentele de ordin social sau economic obliga statul la masuri de sustinere a familiei sau a femeii singure care se afla in fata unei asemenea decizii. Curtea Suprema a S.U.A in cazul Roe vs. Wade (ianuarie 1973) se pronunta in mod expres: statele care practica prohibitia avortului trebuie sa faca dovada ca au luat masuri economico-sociale de a asigura dezvoltarea normala a copilului.

Iata de ce aceasta initiativa a tinerilor crestini pro-viata, de consiliere in problemele reproducerii umane trebuie salutata si sprijinita. In acelasi timp imi manifest regretul ca mass-media, care i-a prezentat pe larg pe tinerii frumosi si liberi din Piata Victoriei, nu a scris un rand si nu a prezentat nicio imagine din aceasta minunata initiativa.

Remarc decenta, toleranta, umanismul acestei campanii pro-viata. Concludenta este o simpla comparatie intre lozincile afisate de tinerii crestini cu cele ale tinerilor frumosi si liberi, agnostici, atei, cosmopoliti etc: „sarcina nu este un stigmat”, „un copil este o bucurie”, „cel mai mare dar este sa aduci o viata pe lume”, fata de: „muie”, „jos labele”, „esti un gunoi”, „ciuma rosie”.

 

*Prof. univ. dr. Vasile ASTARASTOAE este medic pensionar, a predat Medicina legala si Bioetica, deontologie si drept medical la Facultatea de Medicina si Farmacie „Gr. T. Popa” Iasi si a fost rector al UMF Iasi si presedinte al Colegiului Medicilor din Romania.