Povesti terapeutice: „La cantatul cocosului”

21 februarie 2015 | 0 comentarii |
Dr. Valeriu Bistriceanu

Dr. Valeriu Bistriceanu

Continuand ciclul de povestiri „Fratia lui Iepurica”, astazi voi incerca sa ajut copilasii sa inteleaga de ce uneori parintii lor pleaca la lucru in strainatate si cum ar trebui sa priveasca si sa inteleaga lucrurile intr-o astfel de situatie, printr-o adaptare a povestirii clasice la modern.

Stim foarte bine, in Romania exista numeroase familii care au fost nevoite sa ia calea strainatatii pentru a-si putea creste copiii, din cauza distrugerii economiei autohtone. Iar sanatatea psihica a copiilor nu de putine ori a fost afectata. Greu de suportat pentru parinti, dar si mai greu de inteles de catre copiii care adesea nu gasesc o justificare a faptului ca „au fost parasiti” de unul sau de ambii parinti, chiar daca asta inseamna sa aiba mai multi bani si sa poata trai omeneste, din punct de vedere material. Ca medic, eu constat frecvent ca acesti copii devin mai sensibili si de aceea incerc sa-mi ajut micii pacienti sa depaseasca stresul psihologic.

Pentru a nu le da explicatii sterile, care oricum nu au prea mare efect, le spun adesea povesti, adaptate suituatiei si nivelului lor de intelegere. Am asternut si pe hartie aceste povesti, pentru cei care vor dori sa le citeasca si sa le foloseasca pentru educatia copiilor sau in scop terapeutic, in care eroii pricipali sunt ce trei iepurasi cu care deja ati facut cunostinta.

 

familie de iepuri„La cantatul cocosului”

A fost odata, ca daca n ar fi fost nu s-ar fi povestit. A fost o familie de iepurasi ce traiau fericiti, la marginea unei paduri milenare de stejari batrani si scorburosi, intr-o casuta de poveste, unde nu le lipsea nimic. Asta, pana intr-o zi, cand fabrica de parchet din stejar, unde lucrau si parintii lor, tatal Iepuroi si mama Iepuroaica, s-a inchis, iar toti angajatii au fost dati in somaj, iar mai apoi au ramas fara speranta ca-si vor mai gasi de lucru.

Viata prietenilor nostrii a devenit din ce in ce mai cumpatata, mama Iepuroiaca dramuia fiecare banut, dar cu toate acestea nevoile de zi cu zi le cam dadeau de furca, asa ca parintii hotarara intr-o zi, sa-si caute de lucru in alta parte. Dar, cum nu gasira nimic de lucru in preajma, s-au hotarat sa plece la munca in strainatate, unde plecasera nu demult si vecinii lor, Castorii cei priceputi.

I-au instruit pe cei trei fratiori sa fie cuminti, sa mearga la scoala, sa-si faca temele constiincios si, cat vor fi ei plecati, sa asculte de Iepuran, fratele cel mare, inteleptul familiei.

Le mai spusera sa nu-si faca griji, pentru ca ei le vor trimite periodic bani si cele de trebuinta, prin curier, astfel incat sa nu duca lipsa de nimic. Din cand in cand vor veni si ei sa-i vada, iar dupa ce se vor instala pe taramul fagaduintei si-si vor face un rost dincolo de oceanul cel mare si albastru, ii vor chema si pe ei sa-i viziteze. Iar daca le va placea acolo, se vor muta cu totii in noua tara.

Parintii plecara si timpul zbura ca vantul, cei trei iepurasi primeau bani si pachete cu lucruri minunate si nemaivazute pe la ei, care ii incantau nespus de mult si le mai alinau dorul de parinti.

iepure-la calculatorIepurica se simtea insa cel mai vitregit, caci ii lipseau mangaierile si povestile minunate pe care i le spunea, la culcare, mama Iepuroaica.

Fratiorii iepurasi isi mai alinau dorul vorbind la telefon cu parintii si, mai nou, pe Skype, caci de curand primisera un laptop performant, asa ca puteau sa-si vada parintii in timp ce vorbeau cu ei.

Mult s-au bucurat prietenii nostri, cand parintii lor le-au spus ca si-au cumparat o casa noua si mare, cu o gradina frumoasa si o piscina minunata si ca ii asteapta sa vina in vizita.

Iepurasii au hotarat ca ar fi potrivit sa plece mai intai Iepurila cel cuminte, sa vada cum stau lucrurile pe acolo, iar Iepuran cel intelept sa ramana acasa, sa aiba grija de Iepurica cel nazdravan.

Cand a aflat Iepurica cel nazdravan ca fratele lui va zbura cu avionul deasupra norilor alburii de pe cer, a inceput sa topaie si sa strige in gura mare ca vrea si el sa zboare cu avionul. Cu greu l-au imbunat fratiorii mai mari, spunandu-i ca dupa ce se va intoarce Iepurila vor zbura impreuna cu avionul, pentru ca vor pleca cu totii in America.

Dupa ce au vorbit cu tatal Iepuroi si cu mama Iepuroaica, cei trei fratiori au hotarat ca dupa ce vor primi banii sa-si faca rezervare din timp pentru biletul de avion, pentru luna mai, cand vremea se mai incalzeste si dispar turbulentele si norii grei de pe cer.

Intre timp, iepurasii se bucurara nespus ca parintii lor au o casa frumoasa, mare si spatioasa, cu o veranda superba, pe care o admirara pe Skype.

Timpul se scurse cu viteza gandului si veni vremea ca Iepurila sa-si faca bagajele si sa plece peste ocean, la parinti, in America. Cu o zi inainte de plecare, Iepurila fusese impreuna cu fratiorii sai la cumparaturi, luasera cate un cadou pentru mama si tata si un troler mai mic, sa-i fie usor de carat, in care sa-si puna lucrurile.

In seara dinaintea plecarii au luat cina mai devreme, s-au spalat pe dinti si s-au culcat, caci a doua zi trebuiau sa se scoale la cantatul cocosului, pentru a ajunge la timp la aeroportul din Valea Alba.

A douazi, Iepuran fu primul care se scula la cantatul vecinului Cocos cel Vrednic, ce dadea desteptarea in tot satul, cu noaptea in cap.

iepuras-dorIepuran il scula pe Iepurila si dupa ce se spalara si luara micul dejun, il saruta frateste, pe frunte, pe Iepurica, care dormea inca, si plecara la aeroport.

Afara era inca intuneric, zorii abia mijeau la orizont. La capatul strazii, iepurasii vazura ca fereastra dinspre strada a casei in care statea Vulpita cea sireata era luminata. Nu mica le fu mirarea cand, ajunsi in dreptul ferestrelor cu zabrele ce dadeau direct in strada, o auzira pe cumatra vulpe harjonindu-se, de cu zori, cu Jupan Ranica Vulpoiul. Aveau, probabil, ceva de lamurit in familie, asa ca iepurasii nostri isi vazura linistiti de drum, gandindu-se ca pana la ziua, galceava vulpilor se va termina cu o impacare.

 In curand, Iepurila si Iepuran ajunsera la aeroportul luminat „a giorno” – ca ziua, adica. Avioanele veneau si plecau ca niste pasari uriase la cuib, unele dupa altele. Pe corpurile lor argintii se reflectau razele începutului de rasarit al soarelui in toate culorile curcubeului.

Dupa cotrolul actelor si al bagajelor, Iepurila cel cumine se urca in avionul care, nu dupa mult timp, decola, se inalta in albastrul cerului si, ca o pasare maiastra, se pierdu in zare.

Odata ce-l vazu pe Iepurila plecat, Iepuran cel intelept se grabi spre casa, unde-l lasase pe Iepurica dormind. Praslea era inca in bratele somnului si, probabil, era leganat de vise, pentru ca pe fata lui se vedea un zambet larg.

Cand se trezi, ii spuse fratelui sau ca a visat ca se aflau cu totii in America, iar mama si tata nu mai conteneau cu imbratisarile. In coltul ochilor ii aparuse o lacrima de „dor”, dar fu repede alinat de fratele lui cel intelept, care-i promise ca in curand visul lui va deveni realitate.

Si uite asa incalecai pe o sa si va spusei si de aceasta data povestea mea…

 


Adaugati un comentariu


 

*