Imobilizati in sanatatea lor precara…

Merg, in fiecare luna, cu mama, la medicul de familie. Ii ia tensiunea, o asculta despre cum s-a mai simtit in ultimele saptamani. Apoi ajungem la farmacia din apropiere unde este cunoscuta, fiind clienta fidela sau… mai bine zis, consumatoare constanta de medicamente prescrise de specialisti. Ia sacosa cu pastile, multe pastile… Sa stiti ca fara ele nu ar fi bine. Unii nu vor sa mai ia, nu stiu ca aceste medicamente previn agravarea unor boli, ne spune o farmacista simpatica.

Pe mine nu ma convingeti, intervin opunandu-ma ideii ca nu se poate fara medicamente. Ei, nu v-a durut nimic pana acum… Si eu iau, sa stiti. Vreau sa mai si slabesc, iau vitamine cand simt nevoia. Dar, doamna, se termina postul, nu vreti ceva pentru stomac? Doar veti manca sarmale si alte alimente care nu pica foarte bine.

Nu apuc sa spun nimic, pentru ca le trece la plata. Lasa sa fie acolo, o lamuresc pe mama, fara prea multa convingere.

Ajungem acasa si, conform ritualului, mama insira cutiile cu medicamente pe masa din bucatarie, ca sa vada daca nu lipseste ceva. In ultima luna insa s-a uitat la ele cu si mai mult regret, cu o durere ce i se vedea pe chip. De ce oare, dupa atatia ani de munca, nu ma pot bucura de pensie dand o mare parte din ea pe pastile?

Am privit-o cu atentie, simtind ca se aduna brusc in mine o indignare surda. Cum s-a ajuns in stadiul acesta? De unde atatea boli, de unde atatia bolnavi? Mi se formeaza in minte o imagine de cosmar, milioane de batrani si nu numai batrani, care isi aseaza zilnic pastilele pe care le au de luat, in ordine, pe culori, pe ore… O grija care a devenit pe neasteptate prioritara, plimbarile acestora fiind de fapt, daca scoatem din calcul cumparaturile, doar la medic si la farmacie. Excursii, piese de teatru? O iluzie. Multi dintre batrani nu mai au vlaga in ei, in ciuda mormanului de medicamente pe care le iau. Se hranesc chiar mai saracacios… De unde sa mai ramana bani si pentru mese bogate?

Revin, de ce sunt asa de slabiti batranii si nu numai ei? Pai, genele nu mai sunt aceleasi, a slabit calitatea… zicea o farmacista. Asa o fi? A intrat o frica in multi, daca nu faceti cum spunem noi muriti! Luati tratamentul, nu exista alta cale!

Ma uitam, o femeie in varsta voia sa cumpere ceva ca sa doarma, ca nu atipise noaptea trecuta pana la ora trei. Pai, daca in celelalte dormise bine, care este problema? De ce sare la pastile? De frica sa nu i se intample si noaptea urmatoare?

Ce viata este aceasta, sa traiesti intre pastilele de dimineata, la pranz si seara si una sau doua telenovele, vanzatoare de iluzii pentru cei care ies rar din casa?

Avem carduri, avem doctori, avem spitale. La ce bun daca milioane de romani sunt imobilizati in sanatatea lor precara? Nu am auzit pana acum ca Ministerul Sanatatii sa ne comunice cati bolnavi avem in tara. In tratament permanent. Consumatori fideli de pastile, ca si mama mea…