Doctori, oameni sau Dumnezei?

27 august 2016 | 0 comentarii |

Nina NeaguO „patanie” pe care indragitul actor Mihai Malaimare o impartaseste cu noi, prin intermediul paginii sale de Facebook, m-a facut sa ma intreb astazi, ce se intampla, de fapt, in sistemul de sanatate din Romania. Public si privat, cu bunele si relele fiecaruia dintre ele. Si daca doctorii trebuie sa fie considerati oameni sau Dumnezei. Si daca nu ne mai lasam prea usor invrajbiti, ca sa putem fi manipulati.

Habar nu am daca a mai spus-o cineva, dar cred ca explicatia sta in faptul ca in loc sa ne concentram pe reglementarea clara a modului in care ar trebui sa functioneze sistemul de sanatate, atat public cat si privat, ne lasam antrenati cu totii in „razboaie sterile” de care altii profita. Suntem incurajati sa ne furam intre noi, fiecare de unde si cat poate, ca sa ne simtim cu totii vinovati si fim astfel impiedicati sa avem un comportament firesc si sa actionam responsabil…

Ni se „servesc” stiri bomba, care ulterior se dovedesc foc de paie. Ziaristii sunt indreptati impotriva doctorilor, doctorii impotriva ziaristilor, pacientii sunt manipulati subliminal si, sistematic, sunt incurajati sa-si indrepte furia si sa-si reverse ura si neputinta impotriva medicilor si chiar sunt „intaratati” doctorii impotriva doctorilor, de tot felul de analisti si specialisti in strategii pe care nu le-au aplicat insa atunci cand au avut „painea si cutitul” in mana. Suntem cu totii impiedicati sa mai gandim cu propiul nostru creier si sa nu mai simtim cu propria inima. Toti, impotriva tuturor. Atentia ne este indreptata spre tot felul de „cancanuri”, ca sa nu mai avem timp sa e gandim la lucrurile serioase si importante de care depinde sanatatea si viata noastra. Si uitam, tot mai des, ca suntem cu totii oameni si ca doctorii nu pot fi Dumnezei.

In tot acest timp, pe principiul „dezbina si stapaneste”, politicul isi face „mendrele”, parlamentarii fac legi „cu dedicatie”, iar statul nu le acorda doctorilor in mainile carora sta sanatatea si chiar viata noastra rasplata si respectul cuvenit. Iar noi toti le dam girul iar si iar si-i lasam sa ne prosteasca. Iar banii, atatia cati sunt, se scurg linistiti, doar in anumite buzunare.

Sistemul public de sanatate a fost si este in continuare, prost gestionat si administrat, dar folosit strategic de „baietii destepti” pentru a fi capusat, de la cel mai mic pana la cel mai inalt nivel. Iar din aceasta cauza este subfinantat, nu sunt bani pentru infrastructura, pentru dotari si pentru a plati personalul medical asa cum s-ar cuveni. Ni se arata aproape in fiecare saptamana ca inca un doctor a fost „prins in flagrant”, ca inca un manager a fost condamnat, ca inca un fost ministru sau secretar de stat este implicat intr-un scandal. Ni se spune ca au furat, dar nu vedem niciun cent recuperat. Noi suntem insa incurajati sa-i injuram pe medicii obisnuiti, care sunt nevoiti sa lucreze in conditii uneori inumane, pentru ca ni se spune la televizor ca avem toate drepturile din lume si ca, daca nu ni se face pe plac, imediat, doctorii sunt de vina. Ce daca sunt putini, ce daca nu au ce le trebuie, ce daca legislatia ii impiedica uneori sa face ce le cerem? Au facut un juramant si „trebuie sa fie Dumnezei”! Cu mainile goale, daca-i nevoie.

Cu totii auzim, banuim sau stim, dupa cum avem norocul sau nenorocul sa fi avut nevoie de doctori, ca in sistemul public de sanatate nu sunt suficiente medicamente, nu sunt destui doctori, lipsesc unele aparate de investigatie medicala si ca „nu se poate fara spaga”.

Ramane insa cert faptul ca in ciuda aglomerarii si, uneori, a necesitatii de a astepta ore intregi pana iti vine randul sa fii consultat, nu esti trimis acasa fara sa fii vazut de un doctor, fara o analiza, o investigatie, o reteta sau o trimitere la un specialist de care ai nevoie. Si totul e gratis. Personal, spun cu mana pe inima ca niciodata nu am dat atentii medicilor carora m-am adresat. Iar asta nu doar de cand lucrez in presa, ci de cand ma stiu. Si totusi mi-am rezolvat problemele de sanatate pe care le-am avut, la un moment dat. O fi, poate, o lege a compensatiei care functioneaza (nici eu nu stiu sa fi primit vreodata ceva de la cineva pe care l-am ajutat), sau mi s-o fi intamplat sa nu dau decat peste oameni cumsecade…

De o vreme incoace insa, tot mai multe voci sustin ca, pentru ca sanatatea sa merga bine in Romania, ar trebui privatizat totul, pentru ca managementul privat stie sa-si atraga clientii cu servicii de calitate si amabilitate. Poate. Dar sa nu uitam ca tot in Romania traim si, deocamdata, marile urgente nu ajung niciodata la privat, pentru ca, pe de o parte, acest sistem a pariat doar pe nisa, astfel incat cu riscuri minime sa obtina profit, pentru ca, se stie, marile urgente si bolile grave sunt extrem de costisitoare.

Poate ar trebui sa ne gandim ca, de fapt, ceea ce ne lipseste si face sa fim departe de tarile „civilizate” este, de fapt, educatia si regulile clare dupa care totul ar trebui sa functioneze.

 

Revenind la maestrul Mihai Malaimare cu care am inceput aceasta analiza, „patania” relatata de acesta in legatura cu sistemul privat de sanatate m-a pus pe ganduri.

Scrie, indragitul actor: „Imi trebuie un control medical. Nimic grav dar am nevoie si ma gandesc unde sa ma duc. Imi vin in cap, evident, prietenii mei de la Eliass si de la Urgenta. Ma gandesc totusi ca au atata treaba, saracii, parca mi-e rusine sa ma duc pe capul lor cu o prostie.

Hai sa ma duc la un cabinet privat. Caut si decid ca (…) este cat se poate de nimerit, avand in vedere apropierea de casa. Sun, raspunde, voce frumoasa cam de 20 de ani: sigur, avem dar numai la ora 18,30, sa nu intarziati.  Se poate, ce Dumnezeu, pacient cu carte sunt, ma urc in masina si, mai provincial, hai sa ajung mai devreme ca sa nu se supere, parchez, intru, aer conditionat, duduita ingrijita la receptie, bonjour,bonjour, am o programare, se uita pe calculator, este facuta prin call center da, nu stiu de ce ma gandesc la sarmanul Pruteanu. Da, prin call center, raspund. Aveti programare la doctorita X, ma verifica, probabil zic. Va costa 130 de lei. Aici dau sa ma enervez, dar imi vin in fire si realizez ca probabil nu sunt imbracat in standardele clinicii, ca un om care are banii astia, asta este adevarat sau, mai exact am parul alb, asadar pensionar, arat ca un copac cu varful uscat, asadar amarat. Da am banii. Bine, zice, pai doctorita X este pentru prima oara la noi si nu s-a prezentat la post.

N-am replica, respir de cateva ori pana cand duduia imi susura ceva cum ca sa astept, ma gandesc ca gaseste un alt doctor asa ca ma decid sa astept, iar ea se apuca de telefoane cu tot felul de interlocutori intre care si protocolul, nu stiu cine este acest domn dar ma gandesc ca este ceva in legatura cu celalalt, call centerul, vorbeste cam zece minute si ma asigura ca nu au un alt doctor si ca misterul este legat de faptul ca doctorita X  habar n-avea ca avea deja o programare facuta de call center, asa ca nu a venit.

Ma uit intrebator, cum ar veni acum ce fac, imi zambeste gales dar nu destul incat sa-mi fac sperante, am totusi 65 de ani pe terminate si trece la urmatorul. Ies si ma gandesc la prietenii mei doctorii, Doctorita Daniela Safta, Doctorul Baltateanu, Doctorul Sandu, Doctorul Filipescu, Doctorul Gavanescu, Doctorita Mihaela Ionescu, Doctorita Cristina Panea, Doctorita Ruxandra Ionescu, Doctorul Radu Alexandru Macovei, Doctorul Beuran, Doctorita Daniela Bartos, la toti doctorii din spitalele de stat pe care am avut sansa sa-i cunosc. Ma gandesc la ei si cred ca le-ar fi facut placere sa ma vada si, mai ales sa-mi spuna, du-te bre acasa ca n-ai nimic. Nu, eu ma duc la pomul laudat, la democratizarea medicinei romanesti, la modernizarea acesteia, la civilitatea cabinetelor particulare, la (…). Si, ca la pomul laudat o patesc.

(…)

Intelegeti voi de ce actorii aleg sa moara in spitalele de stat? Macar esti intre prieteni si nu-ti spune una ca ai programare prin call center, chestie care pe Pruteanu, saracul, il face sa se zvarcoleasca degeaba. Nu inseamna decat ca eu am scos de pe lista mea (…) dar asta chiar este o dovada de prostie orgolioasa. In locul meu se vor duce alti prosti care nu vor fi chiar atat de orgoliosi incat sa scrie o polologhie pe facebook. Sa fiti, sa fim sanatosi!”

Si ca sa nu se spuna ca am ceva impotriva mediului privat, pe care nu odat a l-am laudat, intentionat am scos din text numele clinicii private la care Mihai Malaimare s-a adresat, dar cei care vor sa citeasca intreaga postare o pot face pe pagina de Facebook a actorului. Pe mine m-a lasat fara replica.

 


Categorii: Actual, Editorial

Adaugati un comentariu


 

(obligatoriu)