Cu patul pe Dambovita

Imi spunea cineva ca sirenele ambulantelor se aud din ce in ce mai des. Lucrul acesta se intampla destul de rar in urma cu doua-trei decenii, cand este posibil ca populatia sa fi fost mai sanatoasa. In spitale este forfota de parca suntem in razboi si vin mereu raniti. Problema este ca suntem pe timp de pace si exista adevarati generatori de bolnavi care isi fac de cap fara sa-i deranjeze nimeni. Acestia sunt de fapt incurajati de protectia tacita a unora, profitori de suferinta.

FMI-ul, Banca Mondiala si alti granzi nu ne-au cerut niciodata sa facem motoare care functioneaza fara motorina sau benzina, nu ne-au cerut sa interzicem importul de masini vechi, generatoare de poluare, nu ne sfatuiesc sa fim mai atenti la importurile de alimente. Nu stiu daca le intereseaza ca dam bani pe medicamente care nu sunt bune sau sunt depasite de vremuri, nu ar vrea sa stie de ce starea psihica a multor romani a cazut intre malurile Dambovitei nebeneficiind de acel colac de salvare pe care scrie locuri de munca, salarii bune, etc.

Desi realitatile descrise mai sus ar trebui sa duca la o aplecare serioasa a oficialilor mpstri catre o rezolvare logica a problemelor, a fost emis, printre altele,  un act normativ prin care se propune aprobarea Planului national de paturi pentru perioada 2014-2016. In conditiile in care generatorii de bolnavi de care pomeneam mai sus sunt in libertate, se cauta eficientizarea cheltuielilor in sistemul medical, unde nu este neaparat necesar, in locul unor sesizari intemeiate care ar trebui facute de Ministerul Sanatatii catre celelalte ministere.

Adica, domnilor, la urgente au venit anul acesta atatia raniti in accidente, ce masuri puteti lua? Poate nu sunt soselele bune!

Au venit la noi prea multi bolnavi de plamani, ia sa vedem ce genereaza asa ceva? Sunt cozi mari la psihologi si psihiatri, de ce?

Prea multi bolnavi de inima!

 Dincolo de toate acestea suntem pe locuri fruntase in Europa la multe suferinte pe care statul se pare ca nu le mai poate alina.

Noua ne arde de alinierea la indicatorul de 4,8 paturi la 1000 de locuitori, tinta asumata de Romania in Acordurile cu Banca Mondiala?!

Si mai spunem in nota de fundamentare a proiectului ca nu ar exista un impact macroeconomic, al domeniului ajutoarelor de stat sau asupra mediului de afaceri. Corect, daca am presupune ca mai putine paturi in spitale ar insemna mai putini bolnavi – deci creste productia, nu este nevoie de multe ajutoare de stat, mediul de afaceri prospera. Asa ar trebui sa fie, sau asa viseaza unii.

Dezvoltand impactul social, documentul spune ca va creste eficienta si calitatea serviciilor, de fapt un impact… medical pentru ca daca s-ar fi vorbit despre cel social ar fi fost nevoie de o analiza mai serioasa.

Cred ca de fapt problema paturilor este un fel de lasare a vaporului fara barcile de salvare necesare, contand pe faptul ca pasagerii stiu cu totii sa inoate. Sau pentru ca asa ni s-a spus sa facem, pentru eficientizarea… cui?